Szesiune noua

Schizofrenie? Asa se pare. Hm, primele simptome? Acum 3 ani, pacientul a manifestat majoritatea semnelor premorbide: pasivitate, prieteni putini, mormaieli fara sens, prefera izolarea in detrimentul activitatilor sociale utile. Cum a ajuns la noi? Internat acum 2 ani,

mana rupta. Medici l-au vazut si l-au trimis la psihiatrie. Dr Okos la consultat, iar apoi a decis ca e Nebun. Asa l-am cunoscut. Majoritatea timpului e in starea aceasta, predomina simptomele psihomotorii de tip cataton, cu imobilitate motorie, negativism extrem, mutism,iar rareori bizarerii ale miscarilor voluntare sau crize. Deliruri? In timpul stuporului sau crizelor mai severe este necesara asistenta medicala permanenta, pe cat posibil, pentru a se evitata autovatamarea sau vatamarea altora, malnutritia sau hiperpirexia. De notat, in ultima vreme a refuzat total mancare. Terapie? Nu reactioneaza deloc, nu colaboreaza, deobicei se holbeaza la ceva si cel mult ingana ceva. Ianc, nebunul ce clipeste mereu, spune ca e Dunarea Albastra. Altfel de tratamente? terapie prin soc, ceva, sa-l scoata din coma asta? Tratamentul obisnuit nu are nici un efect. In timpul crizelor poate fi necesara sedarea, de obicei, cu clor-promazina 25-50 mg/4 - 8 h,sau droperidol 5-15 mg/4 h. Analizele indica o crestere a concentratiei de Li+, astfel am modificat doza pentru a obtine o concentratie plasmatica de 0,8 -l mmol/1 Li+ masurata in ziua a 4 -a sau a 7 -a de tratament, de 2 ori, la interval de 12 h. In mod normal daca cooperarea este buna si U & E, EKG si T4 sunt normale, se administreaza carbonat de litiu 125 mg - 1 g la 12 h (nu are efect sedativ, dar cresterea concentratiei intracelulare are loc in timp)...poate'si revine, cine stie?, ridica din umeri neputincioasa, Amy asistenta.

Domnisoara Winehouse!, am o idee spuse prof. Okos. Sugerez bruscarea echilibrului chimic mental, fie ca exista fie ca nu. Pentru inceput ar trebuii sa stimulam un boost sau un spike de endorfine, ma uit pe hartia asta, hm, baiatul asta nu a mai avut serotonina in el de la balul bobocilor cred. NU, e clar, e nebun si aici ii este locul. 250 mg ketAnamina o data la 6 ore. Complectam in continuare tratamentul cu doze potrivite de emdiemeizol 500 mg, o data pe zi, dimineata, stimuleaza dorinta de a socializa. De 3 ori pe zi, inainte de masa tetraHidroCaravanol pentru pofta de mancare. Daca incepe si canta, aplaudati si faceti-l sa se simta ca pe scena, asta o fi bucuria lui. Deocamdata atat, ne revedem peste cateva saptamani sa vedem progresul.

De parca ar fi fost prima data. Ecoul discutiei celor doi vibra jovial timpanele mele. Am clipit, am tras aer adanc in piept, am ridicat privirea din pamant si am asteptat. Am asteptat acel moment de liniste, cand cei 2 medici urmau sa taca si sa-mi urmareasca curiosi reactiile. M-am ridicat de pe marginea patului, mi-am aranjat gulerul halatului, am facut 2 pasi spre usa apoi m-am intors catre ei:

Voi chiar credeti ca tratamentele voastre spalatoare de creier sunt solutia pentru mine? Intradevar, imi gasesc asa greu fericirea. Sunt acele gesturi de tandrete, plimbari prin soare, sau chicoteli gingase care ma incalzesc, ma fac sa palpai bucurie. Sunt asa greu de gasit. Privesc in gol fara sa clipesc pentru ca sunt socat de uimire. Ce este atat de ciudat in faptul ca imi place sa daruiesc flori Doar Asa, pentru ca imi place? De ce pare irational sau neobisnuit ca imi doresc dimineata sa ma trezesc invelit in cea de langa mine? De ce e gresit ca nu vreau Doar sa o fut? De ce sunt nebuni cei care se arunca cu capul inainte si musca cu pofta din singura viata care o au? Iertati-ma, nu pot nicicum sa imi calculez entuziasmul sau sa mi-l dozez disciplinat. Vreti sa ma faceti normal, obisnuit, comun? De ce urmariti sa ma topiti si apoi sa ma turnati intr-o forma banala, soldatel de plumb? Cred ca inteleg de ce. Sunt atatia sanatosi insensibili si superficiali, atatia indivizi cu suflete egoiste, totusi atat de darnici si generosi pregatiti sa isi negocieze afectiunea. De unde atata Marketing? in sentimente...eu nu vreau sa vand nimic, nu am nevoie de strategi profitabile ca sa traiesc fericit. Dupa regulile voastre, se pare ca locul meu e aici in izolare, intr-un spital, monitorizat atent de privirile voastre pline de mila si intlegere - "Vai saracul"...in fine.

Amy draga, fi buna, pana ma intorc de la baie, adu-mi niste morfina si Cola si fa-mi un Cuba Libre, iar tu Simon, zi ceva, fa un plan, trebuie sa plecam de aici.

La Pucelle

From Wikipedia

At the age of 16, she asked a kinsman, Durand Lassois, to bring her to nearby Vaucouleurs where she petitioned the garrison commander, Count Robert de Baudricourt, for permission to visit the royal French court at Chinon. Robert de Baudricourt granted her an escort to visit Chinon after news from the front confirmed her predictions about a military reversal near Orléans. She made the journey through hostile Burgundian territory in male disguise.
From the Journal of Guy Josselyne

Feb 19, Army Camp near Vaucouleurs 1429

This morning I a woke to visions of fire and steel...my beloved France eaten away in years of war.[...]It was then that I first saw th girl. She told us that her name was Joannne, she was but a peasent, who did not know how to ride or fight. She told us that she intended to rescue France. The darkness lifted from the men's souls.[...]Her voice rang with conviction and we drank in every word. I may have lost my faith, but Joannne has not lost hers and that is enough for me.

In fata, padurea, parea sa se rareasca. O poiana. Dorea sa se odihneasca pentru o clipa, sa se linisteasca. Daca is inchidea ochii auzea ingerii cum o strigau si o indemnau sa-si salveze poporul. Nu putea dormii niciodata, dar trebuia sa se odihneasca, cateva clipe. Desi nu a purtat vreodata armura, nici macar nu a vazut o sabie, parea ca se descurca foarte bine. A eliberat Orleans in doar 9 zile. Asa cum i-au spus ingerii. Asadar, a descalecat in poiana, sa retras pe un bolovan mare la soare. Si-a fixat sabia in pamant, langa stanca, dupa care a ridicat privirea spre cer cautand parca un reper. Orbita de soare, a inchis ochii, stransi. O clipa. Apoi ia deschis din nou, ia
cascat, mari. Era speriata. A ingenunchiat langa sabie si a inceput sa se roage. Nu se auzeau ingerii. Incet, incet nu se mai auzea nimic; Se simtea singura, si vulnerabila. A uitat de frica, pana
acum.
Venea ceva din padure, din spatele ei. A simtit. A sarit in picioare, a smuls sabia grea din iarba, dar nu avea putere sa o ridice.
-Ioana, nu te obosii, se auzii glasul bland al unui domn amabil ce tocmai is facuse aparitia la marginea padurii. Am venit sa te avertizez, vei sfarsii in flacarile inamicului, tradata chiar de poporul pe care il salvezi.
-Minciuni! a zbierat Ioana, Dumnezeu m-a ales pe mine, si a trimis ingeri sa ma calauzeasca, poporul a vazut, oamenii ma iubesc, cine nu crede sau doreste sa se opuna este trimisul diavolului. Pleaca!
-Unde sunt ingerii acum, Ioana? Te-au abandonat in fata unui biet calugar, care nu doreste decat sa il asculti, cum ai cerut si tu sa fii ascultata de altii si au avut incredere in tine si iata, bine au facut. Insa ti-ai pierdut mintile Ioana, nu exista ingeri care te pazesc sau te indruma. Sunt doar voci pe care ti le inchipui. Oamenii te vor judeca ca pe o vrajitoare, te vor dorii arsa. Oamenii nu te iubesc, esti doar inspiratia lor, curajul tau necugetat ii imbata ca o bautura ce iti da indrazneala sa dansezi. Doar atat.
Lipsita de vitejie, Ioana pasea in spate defensiv si impiedicat:
-Ramai pe loc! Dumnezeu iubeste oamenii buni si cinstiti, impreuna cu El vom elibera tara de tirani. Alaturate armatei sfante sau da-te din fata ei.
Calugarul isi trase gluga peste cap si s-a intors inapoi in padure.
Ioana s-a lasat in genunci apoi s-a ghemuit si a inceput sa planga, putin, apoi glasul ingerilor a revenit...pecetuindu-i soarta pentru totdeauna.

Stardust Factory

Daca te-ai intrebat vreodata, Nu, nu vei auzii de mine ca m-am linistit, ca m-am asezat la casa, mea, ca m-am casatorit, ca sunt cuminte, echilibrat si linistit. Raman aceasi naluca, aceasi cometa fantomatica, ratacitoare. Propulsata ratacitor din constelatia Sagetatorilor, destinata sa goneasca luminos ani lumina prin Cosmosul rece am sa va captivez privirile cu coada mea luminoasa; am sa va casc gurile, si am sa va fac sa spuneti o dorinta de fiecare data cand ma vedeti. Coada mea, o dunga de lumina, reprezinta marturia faptului ca ard si ma consum. Sunt un muritor, ma voi epuiza si-apoi ma voi stinge, voi pica in intuneciunea banalitatii precum un meteorit extraterestru; probabil, interesati de mine vor fii doar persoane, aparent nebune.

Azi este una din acele zile in care imi urasc destinul si traiectoria liniara. Caracterul volatil.

Dorinta Luceafarului de a se schimba, e singurul gand care rezoneaza cu al meu, m-as transforma intr-un satelit pentru putin, sa am caracterul domol, viteze mici, orbita circulara, previzibila, captiv gravitatie tale. Fara cozi luminoase din praf de dragoste quantica. Fara abstractizari inutile, doar fizica clasica...Legea atractiei universale, Newton.
Ma redresez si meditez egoist: daca am sansa sa stralucesc genial, sunt pregatit sa-mi servesc destinul nebun neglijand riscul singuratatii.

Spring winds that change.

Ca si cand ar fi strigat cineva, am ridicat privirea si pentru o clipa am cautat ceva uimitor pentru ca pulsul a inceput sa-mi creasca, ceva glande secretau adrenalina si cand sa imi dau seama ca sunt nelinistit, vad dece. Toata lumea o privea socata pe fetita care pasea atent si reflexiv, inconjurata vijelios de o tornada.
Inceputul este cel mai greu, e greu sa te apuci sa scri o carte, sa te apuci sa inveti, sa te ridici dimineata din pat si sa incepi sa traiesti, e greu. Disciplina mea de motan imi permite sa-mi aman lenios inceputul oricarei actiuni pentru ca de cele mai multe ori sunt punctual si imi termin treaba corect si in timp util. Si ma mai gandesc uneori ca nu conteaza cum te urci pe val atata timp cat ajungi acolo. Dar trebuie sa recunosc, nu stiu ce m-a impins sa ma ridic, sa fac un pas, apoi inca unul, sa incep incet-incet sa trec strada si sa ma apropii de vijelia ce tinea prizoniera o fata cu ochi albastri. Nu m-am gandit decat ca poate i-ar place compania mea.

Asa ca m-am apropiat precaut de vartejul de praf si ca si cand totul e normal am intrat inauntru, m-am asezat, mi-am dat coada pe dupa labe si privind in sus la ea m-am prezentat: " Miau...". A fost draguta, m-a scarpinat umpic dupa urechi, apoi am continuat sa ne

plimbam impreuna in tornada ei vijelioasa, plina de intrigi, utopii, principii si alte furtuni cerebrale.
Acum ca am ajuns aici, in ochiul tornadei, vreau sa va spun ca desi e galagie, nu e vant sau vijelie, e bunatate calma, umor, chiar si putere de sacrificiu. E placut si captivant , si ce loc mai bun de-a purta lumii ghinion, decat direct dintr-o tornada?

Salbaticiuni

Promit ca nu voi scandal mai mult de 2 minute.
Nu te mai zbate atat, nu esti obosita?Nu, nu am sa iti dau drumul, Da, nu o sa mai faci, de asta ma ocup eu acum.Acum ca te-ai mai potolit, pot sa ies din umbra?pot sa ma apropii, foarte...foarte aproape, sa miroase a frica? Trageti capul, fereste-te, sunt respingator?
De ce? pentru ca e randul meu sa ucid umpic, la fel cum si tu ai ucis umpic, na na nana-na! Nu o sa doara, decat...ha-ha, umpic.
Preludiu. Incepem. O sa ne jucam cu gatul asta sensibil si o lama rece de cutit, nu taiem nimic, deocamdata mangaiem. Gatul asta pe care toti l-am lins urmarindu-te cu privirea cum te arcuesti de placere. Hm...vad ca nu ti se mai face pielea ca de gaina. Cred ca nu fac ceva bine. Ma indoi ca un sarpe scarbos si cobor continund sa te miros cu limba despicata. Incet, incet incep sa ma incolacesc ingurul sanilor. Hai!, vreau sa mai vad odata sfarcurile ale obraznice si cred ca majoritatea am fost multumiti de gegrafia pieptului tau, insa sunt cam departati, si nu se poate face chestia aia...nu pot sa zic ca mai citeste si mama blogul asta din cand in cand. Ce-i, nu-ti place?Eh lasa, am vazut ca iti placea. Ne place place place...

Trist, nici numai imi vine sa te omor. Christos! cat poti sa te smiorcai. Si parca acum, cu cutitul asta-n mana, imi dau seama ca singurul lucru cu adevarat spectaculos pe care il faci e miscarea aia cu mana intre picioare intimp ce tzopai energica pe vre-un madular.We all agree, You got the moves.
Nici dintii strambi, nici urechile clapauge, nici fata, nici parul degradat, nici una din toate aste nu se mai vede de-n-data ce-ti incepi ritualul lasciv. Ar trebui sa te crut, sa te las sa scapi, sa-mi scrii peste ani ca ai copii si barbat. Ca mergi la sala si faci mancare. Pana la urma tu n-ai ucis pe nimeni intentionat. Ar trebui sa te ucid din greseala. Sa zic ups, nu asta am vrut sa se intample. Sa gresesc cum gresesti un tablou intreg cand iti scapa pensula cu negru. Sa ramanem metaforici.
Sting becul. Opresc camera, incepi sa urlii...

As vrea sa trag o liniuta neagra si sa ma joc altadata. Cand sunt mai jovial, momentan aranjam orele zilei, le numam, grav, plictisit. Privesc cu lene la farfuria cu mancare, mai aman umpic urmatoarea inghititura. Ma duc sa miaun poate o sa primesc umpic de lapte...Miau Miau. Ahh lapte, probabil o sa fac depuneri de colesterol pe vene, nu-i nici o problema cerem din cel degresat. Sar sus pe pervaz. Oftez, ma ghemuiesc, imi intorc coada pe dupa labute, inchid ochii intimp ce casc, apoi privesc umpic pe geam. Cam prea multa liniste, sa pornesc radioul, cu coada. Am chef de ceva interbelic, ceva vinil vechi zgariat. Miau-Miau. Nu-mi pune nimeni un vinil. Off...
Scartaie ceva. Nu stiu, nu ma intereseaza, nu ma uit. Sunt prea atent la norul acela. E soare, dar e frig, e amuzant, dar parca nu imi vine sa rad, e de fugit, dar mi-e lene sa ma misc.
Astept ceva care sa ma faca sa torc.