Zambesc cand ma gandesc ca fiecare zi e ziua mea, iar ziua mea tine o săptămâna. Oftez și dau din cap dezaprobator în fata proștilor. Ma întreb, eu cât sunt de prost și cât sunt deștept. Am talentul de a le da de gard cu stil asa ca ii iert pe prosti. Ii scuz chiar dacă ei nu iartă și se amuza și rad. Zâmbesc pentru ca nu ma mai doare. Cad și ma lovesc, ma iert dacă promit ca învăț din greșeli și nu se mai repeta.
Leg strâns șireturile bocancilor și știu ca încet-încet pot urca orice munte.
Emit unde cu frecvente ce rezonează cu Filmul unei mâini de oameni. O mana de prieteni. Comoara mea. Un cufăr plin de râsete, aventuri și curcubee. Zâmbesc pentru ca sunt unul dintre cei mai bogați oameni.
Vorba lunga, sărăcia omului, asa ca îmi fac o vraja cu ceata mov în spatele căreia ma fac pisică neagră. Ma întind lenios, sar pe fereastra și ma furișez prin noapte. Noapte Buna

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu