Draga Paris,

Iti scriu, nici nu stiu de unde. Imi suna in cap de trei zile aceasi piesa Je veux. Draga Paris sunt bine, integru, fericit totusi, semi-posomarat. Draga Paris, am luat cu mine tot ce m-ai invatat, parfumurile ce mi le-ai dat si totusi mi-e dor de luxul tau mizerabil de scump. Paris, pe numele asta pot striga si un baiat si suna la fel de senzual. Trebuie sa recunosti insa ca eu il pronunt cel mai fermecator. Sti ce fac acuma? pun negru pe alb ceva de care nici nu vreau sa aud, ceva ce nu vreau sa cred, si totusi tin sa imi demonstrez ca mi-e dor de tine. Zambeste , ai tot dreptul, pariul asta l-am pierdut. Nu esti doar o metropola, mizerabila, aglomerata, fitzoasa, inganfata. Esti orasul indragostitilor, esti fermecatoare chiar daca ploua 6 zile din 7 si apoi, mai esti si simpatica. Esti un fel de dansatoare de cabaret, batrana, cu riduri, par totcit cu fire albe, dar pasesti nemilos privindu-ne in ochi, miscand lent solduri si mereu faci spectacolul asta care incepe descurajator de nereusit, dar se termina cu cele mai puternice aplauze, fluieraturi, chiuieli. Ne ametesti cascand ochii la balcoanele inalte, turnuri gotice, gradini cu poteci de piatra si banci vechi de secole.

Draga Paris, esti senzuala, si imi lipseste senzualitatea ta ce se refracta in fiecare obiect din jurul meu; totul e construit ca sa iti fie tie prisma. "Aici mai dam cu un pic de rosu , aici cu umpic de nergu, aici cu umpic de violet...".

Oh, numai de ai avea ochi sa cauti, as stii ca mi-ai raspunde, iar de ai avea urechi sa ma auzi ti-as canta Je veux. Paris, imi iubesc Timisoara mea, dar cu toate astea m-am indragostit de pasiunea ta, de ochii tai, de clocotul sangeleui tau, de cafeaua tar

e, de croissants, de Senna si de palatele luxoase.

Ramaii cu bine.

Anti....Materie

Sunt umpic dezamagit, lucrarea mea stiintifica despre antimaterie a fost, hai sa spunem, refuzata. Motivul...nu este destul de stiintifica, asa ca m-am hotarat sa o public, pe blog.
Le-am spus ca nu prea sunt deacord cu ei. Le-am spus ca se intreaba de ce e grauntele de nisip asa mic, le-am spus ca limitele univerului nu se afla la miliarde de ani lumina departare si ca
nu suntem umbra unui alt Univers cu mai multe dimensiuni. Le-am spus ca antimaterie ar trebui sa reprezinte ceva ce nu este palpabil nu un fel de substanta volatila, instabila. Pot ei sa ciocneasca protoni la Geneva mult si bine, nu o sa se aleaga decat cu scantei. Vreti sa vorbim despre anti? i-am intrebat. Stiti ca pielea este constituită din 3 învelişuri: epidermul , dermul şi hipodermul.
Le-am zis: epidermul este alcatuit dintr-un epiteliu stratificat si pavimentos, cornificat, celulele sale fiind in permanenţa regenerare. Mie mi se pare un Univers fantastic atata timp cat la nivelul lui se intampla evenimente mult mai "interesante" decat generarea pentru o milisecunda a unei particule care e rapita si tinuta captiva intr-o capcana electromagnetica. Vedeti deja v-am plictisit. Ciocneste doua epitelii si sa vedeti atunci cata antimaterie iese, cate scantei, nu doar pentru o milisecunda. Coliziunea a doua Universuri, se poarta la nivel proteic, zilnic, terminatii nervoase se bucura de impulsuri pline de....antimaterie care radiaza cu viteva luminii toti fiorii care ii cauti, poate de o viata.
Domnule Steven Hawkings imi cer iertare ca va insult inteligenta, nici nu ma astept sa apreciati lucrarea mea, nu aveti cum sa percepeti dimensiunea asta pe care am descoperit-o.
E normal, toata viata ati sta intr-un carucior cu rotile. Domnule Hawkinghs, nu ne intereseaza faptul ca entropia este egala cu logaritm din suma tuturor gradelor de libertate a tuturor moleculor dintr-un sistem, iar daca acel sistem este o gaura neagra...bla bla bla. Hawk...ai facut sex vreodata? Probabil ca nu. Te inteleg. Tu nu ma intelegi. Eu...bombardez epitelii cu protoni care nu o sa ii descopere nici o formula matematica.
Sa ramanem in acelasi spectru de frecventa, permiteti-mi sa ma intreb...daca materie as asocia cu frigiditate, antimaterie ce este? nimfomania reprezinta exacerbarea dorintei sexuale.
Hawking...fii atent la naiba, nu vorbesc cu peretii, pe care tu ii vezi ca fiind grantite ale Universului camerei. Eu cred ca pot asocia la fel de liber nimfomania cu antimateria.
Reprezinta rezultatul exagerat al coliziunii a mai multor particule de acelasi fel, si obtin acelasi rezultat....multa energie. Hawking! pune mana pe pix si noteaza... .
Ca sa fie clar, mai baieti, eu cred ca nu va uitati unde trebe, anti inseamna opusul. Voi va jucati dea alchimistul pe miliarde de dolari, iar eu fac sex si produc mai multa antimaterie decat
o sa gasiti in mijlocul galaxiei.
Domnilor dati-mi voie sa va zdruncin teoriile cu la fel de multa nesimtire cu care incercati sa ne faceti sa credem ca suntem o felie din cozonacul Universelor paralele. Mai baieti, hai sa fim seriosi, doar o mana de oameni va pot intelege, dar ce spun eu are perfecta logica. Nu trebuie sa fii om de stiinta ca sa imi dai dreptate ca o atingere, una, poate produce o scanteie d'avoastra, care poate va schimba lumea mult mai drastic decat inregistrarea unei unde cu proprietati clasice[faza, amplitudine, frecventa]. Poate se naste un Napoleon, sau un Da Vincii, inteleg ca unda asta vi se pare voua speciala, dar chiar avem nevoie de asa ceva, acum?

Ma dadeau deja afara cand incercam sa le mai explic o data: nu e mai absurd ce spun eu decat ce spuneti voi. Intr-una din calatoriile mele in Hyperspatiu am descoperit un element care ati uitat
sa-l treceti in tabelul lui Mendeleev. Ceva ce voi nu vedeti, a mai mare dimensiune, dimensiunea datorita careia evoluam. O percepem, ne electrocuteaza daca...amplitudinea e prea mare. Devine nimfomanie cand enrgiile degajate sunt covarsitoare si excesive. Domnilor doar atat mai vreau sa va spun...cautati-va cate o particula si ciocnitiva pana ies scantei. Cautati antimateria unde nimic nu e ...palpabil.
Atingeti limite, apoi incercati sa le depasiti. Nu invers. Voi va imaginati limite si va propuneti sa le atingeti cumva. Mai baieti... mai mereti si voi la disco. Cautati o amazoana in calduri, o Sylvana calare pe tigru...

Twilight this...if you can

Am incercat sa imi descid ochii dar ma usturau prea tare. Mi-am scuturat capul, focalizez, greu. Vad o perina. Vad o cusca. Vad o victima. Vad un cadavru. Incerc sa
imi dau seama cum am ajuns in capcana asta. Nu conteaza. Incerc sa imi dau seama cum sa ies, prin grilaj se pare ca nu ma pot strecura. Incerc sa le smulg dar mai degraba mi se smulg bratele din umeri decat sa se miste carcasa metalica. Ceva ma ustura. Ceva ma irita. Ceva imi pica in cap. Se intampla din nou. Ceva explodeaza adanc in ceafa si imi invenineaza fiecare nerv. Fiecare muschi se incoarda. Sunt Captiv. Atac de panica, unul dupa altul. Nu trebuie sa se vada, ascunde, tot. Camufleaza, rade, spune o gluma. Imi imping castile in urechi pana la timpane, le bombardez cu unde electromagnetice de frecvente inalte. Dau mai tare, nu merge.
Incerc sa ascult, si tot ce aud e un fel de mormait nazalizat. Ah ce nu-l suport. Cusca asta-i destul de mare, dar eu nu-s animal domestic sa ma tii ca pe catelus cu apa in castron si mancare la 12 jumate. Eu trebuie sa pot sa alerg daca vreau, sa sar si sa urlu la Luna.
Nu apuc sa gandesc prea mult. Ma loveste, atat de tare incat trece prin mine si imi zdrobeste toate oasele. Paralizez. Cineva imi doreste sangele aparent gustos. NU!O muscatura de gat ma ingenunchiaza, numai am nici o putrere. Unde-i furia din care ma pot hrani atat de usor cu adrenalina? Pic. Halucinez. Incerc sa-mi scutur capul. Ma zdrobeste, ma ameteste.
Nu se poate controla.
Restart. Puls...avem, resiratie...intretaiata, constinta...necunoscuta. Memorie, zero. Mai incerc sa ma ridic o data. Numai stiu ce-i vis, ce-i realitate.
Focalizez...ploua. Ma ataca. Ripostez. Daca nu ma ataca, atac eu. E randul meu. Ne lovim, picam, ne ridicam. Plezneste ceva, un grup de fotoni se dau drept lumina orbitoare. Mana sclipeste. E rece. Focalizez. Ma priveste. Ii place violet. Prea mult, iar eu...Sunt rece.

Sariti, Moare Copilul!

M-a trezit nenorocita de imprimanta. A inceput sa tipareasca chestionarele in care mai tarziu mi-am exprimat satisfactia absoluta cu privire la cursul proaspat absolvit. Defapt nu dormeam doar ca eram in alta parte cu gandurile. Imprimanta lista tot mai frenetic, facea tot mai mult zgomot. Incep sa imi simt corpul. Repet, incep si la inceput l-am simtit ca pe un roi de molecule zapacite de ceva zgomot, de zgomotul imprimantei. Acum m-am trezit mai mult, suficient de mult incat sa pot tine pixul in mana si sa simulez atentia totala la curs. Uitati-va, ma fac ca scriu, defapt mazgalesc, desenez semnale, atomi, natura moarta esantionata si derivata. Ah, mi-am adus aminte ce faceam inainte sa ma trezesc. Ma gandeam ca trebuie sa plec departe. Ma gandeam la lucrurile care imi vor lipsii. Imi va lipsii EA. Cel mai mult. Imi va lipsii sa fiu mangaiat, enervat, terorizat, electrizat, fericit, euforic. Imi va lipsii sa fiu iubit. Imi va lipsii Timisoara, Orasul de pe Bega, primul oras ILUMINAT electric, cel mai tare. Imi va lipsii camera galbena cu tavanul verde, neoanele stricate, mereu palpaind. Imi va fii dor de oamenii cu care rad, de oamenii care ma enerveaza, oamenii pe care ii urasc si de familiarele vanzatoare de la magazin. Imi va fii dor de mine bucuros. Imi va fii dor sa ma rostogolesc in pat Duminica dimineata. Voi fi departe, in alta lume, in alt univers.
Imprimanta termina de listat. Nu se mai aude decat vocea instructorului. Omul care ma pregateste intelectual pentru plecare. Mama imi impacheteaza tot ceea ce este necesar ca sa supravietuiesc 7 saptamani in capitala Frantei. Mintea? Mintea cine o impacheteaza sa o pot lua cu mine? e clar ca eu nu pot programa creierul asta incapatanat. Vreau sa plec insa nu vreau sa imi lipseasca nimic. Mama nu stie ce imi trebuie cu adevarat in bagaj. Imi trebuie un oras intreg, masina, prietenii, Robi. Robi...Cretul rebelel si atat de mare deja.
Tocmai am murit, pe scaun, cu pixul in mana. Cele 3 doze de cafeina sintetica incep sa isi faca efectul. 2 Minute mai tarziu ma simt ca o tornada. M-am trezit atat de tare incat imi dau sema ca sunt trist, iar cu cat sunt mai trist sunt mai greu. Ma iau in brate si incerc sa ma adun:"Trezeste-te, te rog!" imi spun, insa sunt deja atat de greu incat nu ma pot ridica."Hey! Narcis, respira!" insa nici o reactie. Am murit si I'm so heavy in my arms.
Nu-mi ramane nimic de facut decat niste funerarii. Am sa ma plantez in pamant, Narcise din el sa creasca, sa va incante cu amintirea mea. Ma duc. Sa ma urc pe un turn.

Huston, we have a problem!

Eliberez direct din varful degetelor doua-trei interjectii. Le las sa fuga frenetice inaintea mea si inaintea gandurilor. Le privesc din urma, iar apoi imi ia cateva clipe sa imi intorc capul. In spate tot eu, iar eu[cel din fata lui] sunt tot un fel de interjectie zbierata mai repede decat viteza gandului, iar in spatele lui tot un eu...si evident, tot asa. O insiruire de eu zbierat, propulsat din interior cu o zvacnire de furie. Un buchet de nervi plezneste si "a rush of blood" imi inunda mintea. De fiecare data cand "i shout myself out" ma loveste in ceafa, ma orbeste si imi intuneca ratiunea - atat de fragila. Suntem prea multi nervosi, toti aici, adunati in capul meu. Ma intreb ce se va intampla cand numai avem nervi de futut sau capilare de spart. O sa imi vina sa ucid cainele? sau poate am sa strang de gat pe careva, "stupid enough", sa rontaie zgomotos guma de mestecat.

Ma eliberez doar ca sa ma vanez, sa ma dobor si sa ma leg din nou in camasa asta atat de draguta, cu maneci lungi. Uneori evadez fugind, dar parca niciodata destul de repede, alteori imi dau drumul singur si ma privesc cum ma indepartez timid parca timorat de libertatea ce mi-am pus-o la dispozitie. Ma vad, ma simt si ma cunosc. Ma aud si nu ma pot mintii. Ma bantuii, ma urasc si ma plac.

Ne vedem.Ciau.

best friends

rolland cu mine

zmeura

masina mea

LicaMasina lu mirciu

We rock.

Noi niciodata nu ezitam sa tragem frana de mana daca e cazul, si speculam fiecare centimetru cand e vorba sa ne grabim. Intradevar, bulevardele sau strazile toate legate nu sunt piste de circuit insa pentru noi lucrurile stau altfel. Pentru noi nu e nimic mai placut decat sa conducem si asa cum uni joaca tenis, sau fotbal, volei, sah noi invartim de volan si tragem la schimbator. Noi stim intodeuna unde plafoneaza orice masina cati cai are, ce motor , ce roti...cate usi, infine ati inteles.

Noi nu ne dam rotunzi. Noi nu turam motoru ampulea numa ca sa incalzim uleiu...numai daca nu suntem provocati si cand avem chem nu conteaza cu cine ,ce iti dai, poate uneroi desi nu ar avea sens totusi.... oare cu cat is da acuma, are 110 prin Michelangelo? Uneri da... . Nu ne este frica de masini si am incerca oricand orice maisia la o tura si cu siguranta nu ne e rusine sa calcam acceleratia. Nu suntem stridenti. Pe noi nu ne vezi. Noi nu dam basu tare la stadion. Am trecut de starea ai de agitat. Noi nu ne dam cu gel si nu auzi la noi radoi zu sau 21. Noi Guerrilla. Tot timpu avem pe cd-player 96.9. Am luat kill de karte . Avem premiu. Noi stim si 190 da cel mai bine stim 80 - 90 . Prin orash. E ca o cursa care nu se termina niciodata. In fiecare zi sti si mai bine cat de mult poti s-ontinzi. Binenteles nu dam toata ziua din turometru si nici nu provocam scandaluri. Cand gresim ne cerem scuze, la trece de pietoni oprim si te invitam civilizat sa te misti si ne ferim de cacat. Stim sa punem scimbam roata de rezarva in 5 minute. Suntem baieti de treaba. Zambim. Nu fluieram. Sunt mandru sa ma aflu in cea mai buna echipa din orasul asta.

Facem 9 din ardului in girocului si Aradu in 22 de minute. Cu 1400 de cm cubi, de dacaie din 76. Noi mergem pana la mare si nu ne oprim decat sa ne pisam si sa mancam. Si nu e vorba de doar noi 2. Suntam mandri sa avem o colega deosebit de ....competitiva. Stie ca in a 2-a mege si 80 si nu sta panicata agatata de volan . Conduce cu o mana, parcheaza perfect, si-ti fute una daca o enervezi.cica...?

Pana vine ala cu bautura

Ia un atom de oxigen, doi de carbon si 6 de hidrogen, leaga-i intr-o molecula si faci alcool. Mai simplu du-te bea 5 beri sau 250 de vodka. Mi egal, acesi molecula de etanol o sa iti futa mintea destul de mult incat sa zici "da! sunt beat". Daca ai chiulit la chimie cand or vorbit de etanol sa stii si tu ii ziice alcool etilic si cred ca de aici te descurci.

Etanolul acţionează asupra organismului, atât direct cât şi prin compuşii în care se transformă pe cale enzimatică. Din punct de vedere fiziologic, el are o acţiune depresivă şi acţionează ca un anestezic. [Minciuni stiintifice.]
Eh? Ce zici cata stiinta intr-o lada de bere. Hamei fermentat. Daca mai e si rasuflata zici ca e pisat de camila, totusi destul sa te duca pe alta carare acasa decat cea pe care esti obisnuit sa ajungi. E cararea prin padure, pentru ca asa cum a zis C. "Bah sti cum ii: daca tii frica de lup nu intri in padure".

Buna eu sunt lupul. Da, eu, cu tot cu capuse, slab, nemancat si nu foarte fioros, totusi la baza lup, ce cauti in padurea mea? Mergi acasa la bunica? tu, metaforic fiind Scufita Rosie/Neagra/Verde.

Un atom de oxigen, doi de carbon si 6 de hidrogen fac 9 atomi. O molecula de betie. Multumesc Guvernului, personaj principal in viata...de padure, ca alcoolul e inca legal. Inca e legal sa bei pana cand numai vezi de la tastatusra la monitor. Ce bine. Iarba nu avem voie sa fumam, nici pe nas sa tragem, macar paharele sa avem voie sa le golim.

"un studiu efectuat de un grup de cercetatori ai Univ. din California demonstreaza ca un atom de oxigen, doi de carbon si 6 de hidrogen pot amana necazurile cu pana la 13 ore". Ma intreb daca iei o gura de aer, rozi 2 carbuni si tragi niste hidrogen pe nas...te imbeti? Acelsi mix, aceleasi proportii? NU conteaza, formula simpla sa gaseste in sticle, cilindrice, cu gat sculpatat de ultimele tranduri ale marketingului , sau in sticle patratoase, conservatoare, rafinate, dublu rafinate.

Un atom, doi atomi...nu conteaza, atata timp cat ai in sange mai multe molecule de alcool decat globule rosii. Spune-mi ce mai conteaza...atunci cand esti beat?

Mai bine cumperi o pereche de cercei, home-made, absolut ecologici[ca se poarta], pentru o stare spirituala constanta absolut euforica, cu influente preponderent psihedelice .

Va recomand, cerceiologul meu : Zmeura.

Teatrul, viata si Cristinne

Draga Cristinne,

Acum sunt 4 saptamani, 4 zile si 4 ore de cand ai plecat inapoi la Paris. Ma intreb daca ai observat si tu neglijenta fata de cifra 4. Patratul are 4 laturi, egale. Intamplator, majoritatea cladirilor de pe planeta asta au 4 laturi, sunt 4 anotimpuri, 4 puncte cardinale . Dece doar 3, 7, 9 11 sa fie folosit in povesti dece nu si 4? Mie 4 mi se pare mai perfect, mai flexibil si mai matematic decat oricare alt numar. Ai spus vreodata "e ora cinci si o treime"?

[...]

Intmaplator, la masa, cu 4 laturi, beau a 4-a bere si ma gandesc la tine. Imi aduc aminte cum ne ascundeam intepeniti de frig, mototoliti in patura rupta si murdara, ghemuiti in scaunele belite si vechi ale teatrului . Numai era nimeni decat noi doi. Teatrul vechi era parasit si intunecat. Nu mi-a placut niciodata teatrul. Teatrul ca si cultura. Niciodata. Aveam mereu senzatia ca sunt prost, pentru ca nu intelegeam nimic din ce se intampla, iar ceea ce intelegeam nu mi se parea deloc spectaculos. [...] Ma intindeam pe scaune, imi tineai capul in brate si imi citeai din cartea ta scrisa in frantuzeste. Imi citeai pana cand se topea toata lumanarea. Nu mi-a pasat niciodata de ceara fierbinte care se scurgea strop cu strop pe mana mea. Nu simteam. Ascultam incordat cum imi traduceai fraza cu fraza, uneori paragrafe intregi, alteori, cand nu era interesant citeai in franceza cu voce tare. Asta ar fi trebuit sa fie teatrul. Asa mi-a placut. Asa am invatat franceza.
[...]

Ai stricat, ai dezechilibrat un om. L-ai nenorocit. L-ai paralizat mental. Dece m-ai lasat sa ma indragostesc de tine daca oricum aveai sa te cari in mai putin de 2 luni? Mi-ai spus ca daca sunt destul de istet am sa reusesc sa iti scriu. Cred ca ti-am scris o mie de scrisori Cristinne, unele doar de cateva cuvinte cretine si disperate :"Draga Cristinne, numai pot trai, simt ca ma sufoc, innebunesc, nu stiu cum sa dau de tine"...altele lungi cu fraze interminabile si cuvinte sofisticate...altele in rime...dar nu mi-ai lasat nici o data adresa unde sa le trimit. Doar o data trebuia sa mi-o spui. Sa o soptesti aiurea intro discutie. As fi retinut. Dece mi-ai facut asta?

[...]

Am vandut masina. Maine vin la Paris. Cu tot cu scrisori.

[...]

Vif ou mort.

Va urma.